Omagiu Prof. Dr. IOAN ATHANASIU
Fiu al comunei SASCUT – la 140 ani de la naştere
1868-1926Nu putem lăsa ca uitarea să acopere figura înaintaşilor care prin munca lor de o viaţă au creat învăţământul şi profesiunea noastră, aducând o contribuţie deosebită la progresul medicinii veterinare.
Analiza activităţii Profesorului Ioan Athanasiu îmi dă ocazia de a regândi rostul şi rânduielile vieţii, de a încerca, legând ideile şi dăruirea sa profesională, de ideile şi vieţile noastre, să putem înţelege mai bine lumea în care trăim. Din această încercare, dacă o facem cum se cuvine, ieşim ceva mai instruiţi şi, poate mai înţelepţi.
Născut la 27 aprilie 1868 în Sascut, jud. Putna, actualul judeţ Bacău, al şaselea copil din familia preotului Theodor Athanasiu şi a Ecaterinei Tănase ( devenită prin căsătorie Athanasiu ).
Urmează gimnaziul la Bacău, apoi Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti sub îndrumarea Profesorului Locusteanu. În 1891 obţine diploma de medic veterinar,apoi lucrează o perioadă scurtă de timp la Constanţa, după care revine la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti, la clinica de chirurgice, iar la scurt timp devine şef de lucrări la catedra de Fiziologie.
Următorul an reuşeşte să obţină o bursă de specialitate în Franţa. În 1898 revine în ţară şi este numit profesor la catedra de Fiziologie. Patru ani mai târziu merge la Paris să cerceteze la renumitul Institut Marey.În 1905 la solicitarea Ministrului Spiru Haret, revine ca profesor titular la catedra de Fiziologie din cadrul Universităţii Bucureşti şi director al Institutului de Fiziologie, în paralel cu cea de profesor la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară.
În 1909 introduce în Parlamentul României proiectul Legii de reorganizare a Şcoalei Superioare de Medicină Veterinară. Devine membru al Academiei Române, apoi Rector al Universităţii Bucureşti în perioada 1915-1920.
În 1921, datorită greutăţilor din ţară, ca urmare a războiului, lipsa aparaturii pentru cercetare, îl determină să plece la Paris să lucreze în laboratoarele Institutului Marey. La sfârşitul anului 1925, o boală gravă îi prelungeşte suferinţa într-un sanatoriu din Paris unde stă şase luni. Revine în ţară copleşit de evoluţia bolii cu o lună înainte de a muri.
La 20 iulie 1926, Profesorul Ioan Athanasiu părăseşte această lume şi intră pentru eternitate în galeria iluştrilor savanţi ai neamului, la numai 58 de ani.
Un om, un destin şi o viaţă cu chin şi suferinţă în laboratoare şi biblioteci, pentru a lăsa generaţiilor viitoare rezultatele cercetărilor sale. Nu a avut timp să-şi întemeieze o familie din cauza pasiunii pentru studiu şi cercetare.
În Sascut, satul care i-a dăruit viaţa, a lăsat o bursă pentru tineri din localitate, fără posibilităţi materiale, cu talent şi dorinţă de a studia, de care au beneficiat doi elevi, care au ajuns învăţători.
Pe 7 mai a.c. organizăm la Sascut, împreună cu Asociaţia Medicilor Veterinari şi Colegiul Medicilor Veterinari, o întâlnire cu invitaţii de la Institutele de învăţământ, colegi din judeţ, Liceul Elias, oficialităţile locale, o slujbă de pomenire.Dr.Antohe Simion
Centrul Medical Veterinar SASCUT
